|
| |
Fetecău şi prietenii - blog
|
Activiştii de tip nou
[Adrian Fetecău - 26-02-2013 22:40:33]
Ziceam săptămâna trecută că eu consider că am avut o şansă să trăiesc în două sisteme diferite, înainte şi după ’89, pentru că, iată, acum pot face comparaţii. La scară planetară puţini se pot „lăuda” cu trecerea punţii dintre comunism, visul de aur al omenirii, şi capitalism, realitatea „de platină” a aceleiaşi omeniri.
Ceea ce i se întâmplă de 17 ani acestui popor poate fi numită, vorba lui Henry Miller, „răstignire trandafirie” la care contribuie din plin şi activiştii de tip nou. I-am cunoscut bine şi pe cei dinainte şi pe câţiva dintre cei de-acum. Trăsătura lor comună este „priceperea la toate”. Şi unii şi alţii îţi pot da sfaturi în orice domeniu şi-şi pot da cu părerea despre orice. Doar că „tovarăşii” din ziua de azi se bucură de o mediatizare, aş zice eu, excesivă. Înainte, în cele două ore de program TV, apărea doar „cuplul sinistru”, restul mâncătorilor de rahat „afirmându-se”doar în şedinţe şi instruiri pe plan local.
Acum o mănă de oameni ne „rostuieşte” existenţa. Seară de seară, când apeşi pe butoanele telecomenzii dai de ei, când deschizi ziarele dai de ei, când parcurgi paginile colorate ale unor reviste cu trimişi speciali la petreceri mondene dai tot de ei! De multe ori au emisiuni şi la radio , aşa că nu scapi nici în maşină.
E un tip, de exemplu, pe care o gaşcă de băieţi veseli „de dinainte” l-a numit „Frizeru”. Ei bine, acesta îşi dă cu părerea despre emisiuni TV într-un „oficios” care apare zilnic, despre sport într-un alt cotidian de specialitate, despre literatură în vreo două reviste de profil. Într-o seară a reuşit performanţa să ajungă într-o jumătate de oră de la un talk-show politic ţinut la o televiziune generalistă la un altul, fotbalistic, desfăşurat la o televiziune de sport. Priceput tipul. Şi nu e tot. În altă seară, m-am frecat la ochi: pe un alt post era invitatul unei domnişoare dezbrăcate, la o discuţie confidenţială. Hopa, mi-am zis. Mai ramâne să-şi dea cu părerea şi despre ce trebuie să fac în pat cu soţia. Ăia „de dinainte” n-au insistat în acest domeniu, aşa că ar fi fost cazul să ciulesc urechile. Am preferat însă un meci de box în direct, gândindu-mă că oricum pe „Frizer” mai am ocazia să-l văd desfăşurându-se. E peste tot!
Şi ca el sunt mulţi. Şi toţi au ajuns anticomunişti convinşi şi vor să ne facă să credem că înainte de ’89 nu am existat! În „Dilema veche” , nr. 145 din 2006, Radu Cosaşu nota: „Corectul anticomunist român (nu ştiu cum o fi cel ceh, polonez, maghiar …) are o oroare specială faţă de ironizarea (totuna cu bagatelizarea) acelor vremuri în care – după mintea lui – nu s-a trăit, nu s-a muncit, nu s-a iubit, nu s-a râs, nu s-a scris niciun vers bun, nu a crescut iarba”.
Apropo de acest citat, un alt „tovarăş” mai tânăr, care şi el îşi dă cu părerea despre orice şi care a falimentat o revistă cu „TV” în titlu, îi cataloghează în „Dilemateca” din aprilie 2007 drept „Zonă primitivă a culturii române de azi” pe Buzura, Simion şi sateliţii. Numai ce se creează astăzi de „oamenii recenţi” este valabil. Restul, nu există! Dacă însă i-aş întreba pe „Frizeru”, „Falimentaru” şi „Omul recent” de ce n-am auzit nimic de ei „înainte”, nu ştiu ce ar îndruga. De mulţi care au avut curaj am auzit, unii au fost cenzuraţi sau interzişi, dar de ei, să-mi fie iertat, nu s-a vorbit nici în ţară, nici pe la „Europa liberă”. Erau ascunşi ca nişte rozătoare prin bibliotecă. De fapt aşa se comportă şi acum. Dacă ai neşansa să dai mâna cu ei, nu ştiu să te privească bărbăteşte în ochi. Ei „corecţii” şi „simţiţii” privesc pe lângă tine, îţi întind o palmă flască şi umedă, după care exact ca rozătoarele speriate se preling spre ungherele în care încearcă să se împace cu frustrările lor.
Şi mai e ceva. Deşi par tipi cu personalitate, respectă cu sfinţenie linia trasată de ideologul şef. Semnează cu toţii, la comandă, proteste, sunt toţi pro sau contra tot la comandă, se adună în acelaşi balcon când „Circul de Stat” oferă spectacole de pomină. Deşi mizeria şi mitocănia urlă la tot pasul în jurul nostru, activiştii zilelor noastre au tupeul să-şi dea cu părerea despre orice, numai despre realitatea înconjurătoare, nu!
Le-aş spune, în final, tuturor acestor „spirite libere” că de fapt sunt prizonierele unui sistem parşiv foarte bine pus la punct care are nevoie de tipi inteligenţi şi … obedienţi. L-aş întreba pe „Falimentaru” dacă bănuieşte cine a scris următoarea poezie. Ca o indicaţie, autorul vine din „zona primitivă” şi a fost foarte bun prieten cu Eugen Simion.
„Important este,/ Ca la handbal să nu faci paşi./ Să mergi în cerc,/ Dar să nu faci paşi,/ Ţinând prea mult în braţe/ Balonul soarelui./ Mergi, dar să nu faci paşi,/ Spune el. Arbitrul./ Mergi, dar să nu faci paşi,/ Să nu faci paşi …/ Asta e tot.”
Poezioara asta o spuneam în manifestările Grupului VOUĂ în anii ’80. Spectatorii înţelegeau atunci la ce mă refer. Acum nu sunt sigur că băieţii ăştia “recenţi” înţeleg ceva...
(Adrian Fetecău)
continuare... |
|
|
|
|